Cuvantul acasa a impietrit in sufletul celor care au murit departe

Pentru cei plecati departe cuvantul acasa este sinonimul raiului pamantesc. Am vazut cum sorb cu ochii privelistea din jur, cei plecati demult de-acasa. Nu se mai satura de pietre, de munti, de paduri, de flori de camp si de satele noastre, dar cel mai mult de chipurile celor dragi.

De pilda, rudele noastre plecate in Spania vin special in vizita si o roaga pe mama sa le pregateasca anumite feluri de mancare si pana se face ne povestesc cate umilinte au inghitit pe acolo. Apoi depanam amintiri din trecut. Ce faceam in copilarie, cat de mult au imbatranit oamenii, cat de batrani sunt ei. Sa fim impreuna, familia mare, asa cum era inainte de a o lua fiecare pe drumul sau, este cea mai mare sarbatoare.

Ah, dar se intampla asta din ce in ce mai rar! Fie la bucurie: la nunta, fie la necaz, adica la inmormantare.

Plecam in concedii in alte tari sau in colturi indepartate din tara noastra si oricat de mult ne place acolo revenim acasa ca raul la matca.

Dar cei care nu mai pot reveni? V-ati gandit ca exista oameni care raman captivi intr-un spatiu strain si ca pentru ei au aparut serviciile de repatrieri ?

Merita adusi acasa  toti cei carora le-a incremenit gandul indreptat catre cei dragi, catre casa parinteasca si familia aceea reunita care deapana amintiri.

Ce bine era, cand toti se adunau laolalta si se bucurau, privindu-se cu drag! Instrainarea aduce multa amaraciune in suflet, fiindca ii lezeaza si pe cei plecati si pe cei care raman. Dorul sapa adanc in suflet si sapa riduri pe chip. Sunt santuletele pe care au curs atatea lacrimi fierbinti.

Gandul celor care au murit la mii de kilometri de tara au ajuns inaintea lor si s-a asezat la masa celor dragi. In plus, repatrierea ajuta la masa aceea mare si bogata, masa la care se intalnesc toti sa isi ia adio de la cel ce pleaca pentru totdeauna.

Dar ce ar simti cel care s-a stins cu gandul acasa, sa vada, sa stie ca ai sai nu se straduiesc sa il aduca inapoi? Sa fie blestemat sa moara instrainat si sa nu ii simta pe ai lui aproape nici in ziua inmormantarii?

Este ca si cum stii ca pierzi pe cineva pentru totdeauna, te roaga sa il primesti sa va luati adio si tu nu il primesti, motivand ca ai lucruri mai importante de facut.

Hai, fii uman si pune mana pe telefon dupa ce iti trece tulburarea si daruieste-i celui mort printre straini acel acasa de care a avut atat de mare nevoie! Gandeste-te ca ultima sa dorinta a fost sa fie cu voi, sa simta ca apartine cuiva si ca ii pasa cuiva de el!

Repatrierile nu sunt scumpe pentru cel care le solicita, dar sunt de mare pret pentru cei care au asteptat atat sa fie din nou acasa.

Si tu trebuie sa iti linistesti constiinta si sa te intrebi, altii cum au procedat inaintea ta? Acasa este cuvantul sacru care i-a incremenit in gand celui care-a murit departe, de aceea asigura-i repatrierea!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.